Despre cum am ajuns eu in vacanta in Uzbekistan. Si cele 13 lucruri cu care m-am intors “in bagaj” din aceasta lume noua

Am calatorit in locuri care nu se afla pe radarele celor mai multi. Totusi, niciodata nu am primit mai multe intrebari ca acum. Si prin intrebari ma refer la: “esti nebuna?”, “s-a terminat lumea si chiar nu mai ai unde sa mergi?”, “nu ti-e frica?”, “unde e Uzbekistan asta pe harta?” sau “ce naiba faci acolo?”.

Recunosc ca nici eu n-am stiut prea multe despre Uzbekistan inainte sa ajung. Am ales sa merg in vacanta aici tocmai pentru ca nu stiam si pentru ca sunt curioasa – prea curioasa – din fire. Mai fusesem o data in Asia Centrala, in mult mai cotroversatul Turkmenistan, cu ale sale cladiri de marmura si statui care se invart dupa soare. Dar asta in alt episod. 

Cum am ales Uzbekistanul? Ei bine, destul de simplu. Intr-o noapte cand Mihai (acelasi Mihai de aici) dormea iar eu, ei bine eu nu aveam somn, am gasit o poza din Samarkand (cam ca cea de mai jos).
Pentru cei care nu stiu, Samarkand este cel mai cunoscut oras din Uzbekistan si cumva “inima” Drumului Matasii – acea ruta comerciala ce incepea undeva in China/ Japonia si ajungea pana in Europa. Pentru multi, Uzbekistan este sinonim cu Samarkand desi Bukhara si Khiva sunt cel putin la fel de fermecatoare. Si chiar si Tashkent. Dar despre asta mai incolo.

Asa, deci am gasit poza, o mare de albastru turcoaz si o arhitectura pe care sigur o mai vazusem dar nu aveam habar unde. Am inceput sa fac research si dupa cateva ore bune in care am scotocit in analele internetului hotarata. Dimineata i-am spus lui Mihai ca mergem in Uzbekistan, pe Drumul Matasii. A spus da fara sa se gandeasca prea mult.

Am citit, m-am documentat, dar nimic nu a fost comparabil cu tot ce am aflat la fata locului. Nu o sa vorbesc despre cat de frumos a fost, sau cel putin nu acum. Vreau intai sa enumar cateva dintre lucrurile care m-au convins ca am pasit intr-o alta lume.

@ In Uzbekistan circa 90% dintre cetateni sunt musulmani, insa 90% dintre acestia sunt non-practicanti. Mai exact, femeile nu poarta val, alcoolul nu este interzis, iar chemarea imamului la rugaciune am auzit-o o singura data intr-o saptamana. Arabii au venit in Asia Centrala in secolele 8-9, si tot atunci populatia a fost convertita la Islam. Multe secole mai tarziu, mai exact la inceput de secol XX, bolsevicii si au decis ca singura religie este munca. A durat ceva pana cand aceasta noua “religie” a intrat in cultura populara, insa repetitia e mama invataturii. Parca asa era.

@ Cu toate acestea, cu exceptia marilor orase – si nici aici peste tot – mama baiatului este cea care isi alege viitoarea nora. Uneori se intampla ca cei doi sa nu apuce sa se cunoasca. Mai mult, chiar si atunci cand baiatul isi alege singur partenera de viata, el trebuie sa primeasca aprobarea parintilor. Mai exact, acestia trebuie sa verifice situatia familiala a fetei, starea sociala si imaginea pe care o are in societate. Baiatul cel mai mic al familiei este cel care, impreuna cu viitoarea sotie, va locui cu parintii sai si va mosteni casa. In cazul in care o familie nu are baieti, trebuie sa se roage de sotul fetei, insa de multe ori acesta refuza de teama ca prietenii lui sa nu faca misto. Pentru ca asa sunt de maturi barbatii:)

@ In Uzbekistan oamenii se casatoresc de tineri. De aceea astazi sunt 32 de milioane de oameni, fata de 6,5 milioane in 1991, cand statul si-a obtinut independenta – cand s-a desprins din URSS. Iar 60% din populatie are sub 30 de ani. Uzbecilor le plac copiii, dupa cum spun chiar ei, asa ca se apuca repede de treaba. Ba chiar, se crede ca primul copil trebuie facut in primul an de casnicie, pentru a o suda. Daca tinem cont de faptul ca unele dintre cupluri nu se cunosc, nu pare o exagerare. “Au existat si aspecte pozitive in perioada URSS”, spune o localnica. “Femeile au primit drepturi.”

@ In primul an de casatorie femeile poarta tiare si palarii cat mai stralucitoare. De altfel, in Uzbekistan am vazut cele mai colorate haine din lume, iar imprimeurile sunt un must, la fel si paietele – aurii sau argintii. Iar florile nu trebuie sa lipseasca pentru ca o tinuta sa fie completa.

@ Si daca tot am ajuns la doamne, trebuie sa spun ca cel mai tare m-a surprins altceva. Si anume moda unibrow. Pana la casatorie fetele nu au voie sa se penseze sau sa isi aranjeze in vreun fel sprancenele, care sunt cele ce protejeaza ochii, oglinda sufletului. Apoi insa, sprancenele se contureaza cat mai groase, ba chiar se unesc. Ele sunt de regula pictate cu o substanta naturala obtinuta din plante. Iar ochii se machiaza si ei cu negru.

@ Un ultim aspect despre infatisare. Multi dintre cei in varsta au dintii din aur – toti sau doar o parte. De ce m-am intrebat eu? Pentru ca pe vremea URSS era un semn de avutie. Si pentru ca acum sunt mai ieftini cei de aur decat cei din portelan.

@ Uzbekistan este un stat cu o istorie fabuloasa, fiind cucerit de-a lungul timpului de multe popoare. Ei insisi, uzbecii, au avut un mare conducator, Timur, despre care spun ca a creat al treilea cel mai extins imperiu din lume dupa Alexandru cel Mare si Ginghis Han. Si, pentru ca tot a venit vorba de istorie, Samarkand – in traducere orasul bogat sau splendid – are 2.750 de ani vechime.

@ In Uzbekistan nu se prea bea cafea – spre deloc. Mai gasesti un fel de 3 in 1 sau un nes extrem de dulce. Ei, localnicii, prefera ceaiul verde sau negru. Si inainte sa-l bea, il amestesca de 3 ori. Mai exact, il toarna in ceasca, apoi in ceainic si tot asa.

@ Saptamana de munca are inca sase zile. Si elevii invata de luni pana sambata.

@ Albastru este culoarea vietii in Uzbekistan, verde este culoarea Islamului. Albul simbolizeaza pacea si libertatea, iar galbenul vorbeste despre soare si bogatie.

@ Doar o treime din populatie are ochii migdalati – mostenire din perioada lui Ginghis Han -. Restul sunt impartiti. Unii blonzi cu ochi albastri si trasaturi dinspre Rusia, altii bruneti cu ochii caprui, cu trasaturi arabe.

@ In timpul URSS, Uzbekistan era un mare producator de bumbac. Astazi localnicii s-au intors in timp la traditii chiar mai vechi. Barbatii sunt olari, iar femeile brodeaza sau tes covoare din matase sau lana de camila.

@  Desertul ocupa circa doua treimi din suprafata tarii, de aceea opt luni pe an este vara. Dar nu e desert ca in Sahara, ci mai degraba plat si cat vezi cu ochii. Pentru ca vara temperatura ajunge si la 45-50 de grade, aproape toate masinile sunt albe. Se vede si mai putin praful pe ele. Iar 90% dintre masini sunt Chevrolet pentru ca sunt produse local.

Ma voi opri aici momentan. Povestea despre Uzbekistan continua cu ce e de vizitat, sau ce mi-a placut mie. Despre cat de tare si des zambesc oamenii si cum vor sa li se faca poze – ba chiar ei roaga turistii sa faca poze impreuna. Si nu o sa uit nici despre mancare. Dar despre toate astea si multe altele data viitoare.

P.S. Uzbekistan inseamna tara uzbecilor. Nu foarte complicat. Stan inseamna taram.

 

About Me

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.

Instagram

%d bloggers like this: