O poveste cu si despre eroi. Maia si Ghiocelul si cartea “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau”

Eu am crescut cu bunicii paterni. Mama si tata au lucrat si continua sa o faca. Asa ca, bunicul, caruia toata viata i-am spus Ghiocelul – fara sa stiu prea bine de ce -, a fost cel care zi de zi m-a dus la gradinita si apoi la scoala primara. A plecat rapid dintre noi, fara veste, cand aveam 13 ani si am ramas cu bunica, Maia mea. 

Nu cred ca a existat un copil mai rasfatat ca mine, cu micul dejun care ma astepta cald dimineata de dimineata, cu parul impletit cu multa rabdare si cu si mai multa dragoste. 

Bunica are astazi 84 de ani, si in continuare cand merg acasa imi impleteste parul, in amintirea vremurilor de demult. Si astazi ma asteapta cu scovergi si paine de casa abia scoasa din cuptor sau cu cozonac cu multa crema. 

Niciun restaurant cu stele Michelin nu a reusit sa detroneze scovergile bunicii. Si nici nu cred ca o va face. Pacat ca merg prea rar acasa.
De ce m-am apucat sa vorbesc de copilarie si de bunici? Pentru ca am citit cartea lui Fredrik Backman “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau” si a fost o calatorie in timp. Am ras si-am plans cu nu o mai facusem de multa vreme. 

E o carte scrisa cu mult umor, o carte unde realul si fantasticul se intrepatrund, pentru ca doar bunicii pot crea o astfel de lume aparte.

Suedezul Fredrik Backman este cunoscut in special pentru opera “Un barbat pe nume Ove”, pe care recunosc ca nu am citit-o. Primisem ceva review-uri care nu m-au convins. 

Si asa am ajuns la Bunica. Atat a lui Backman cat si a mea. Este o carte atat de actuala si totodata atemporala. Surprinde lumea in care traim, cu parinti ocupati, cu joburi stresante si solicitante, si copii care se lupta cu proprii lor monstri, reali sau imaginari. Si aici intervin bunicii, acesti magicieni care iar durererea “ca cu mana”, cum zicea Maia mea. De-asta e o carte care nu se va demoda niciodata, pentru ca oricat timp va trece, oricate generatii, bunicii vor ramane intotdeauna eroii copilariei multora dintre noi. In frunte cu mine.

“Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau” E o carte care vorbeste despre iertare si despre cum fiecare este diferit, iar asta este un lucru bun. Si vorbeste despre viata si moarte, despre teama si aventura, despre copii si bunici.

Nu cred ca as fi astazi acelasi om daca bunica nu-mi repeta zi de zi sa merg cu fruntea sus si daca bunicul nu-mi amintea dimineata de dimineata ca totul se poate. Cine n-are bunici – nu batrani – sa-si cumpere!

foto: Pixabay si Goodreads

About Me

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.

Instagram

%d bloggers like this: