Cel mai frumos loc din Franta e un sat de care n-ai auzit niciodata

Sunt locuri pe lumea asta unde ajungi din pura intamplare sau pentru ca asa se aliniaza cateodata planetele. Nu e Mercur retrograd dupa cum ar spune Neti. Despre unele ai citit sau ai auzit poate, despre altele aproape deloc.

Cam asa am fost eu cu Cap Ferret, un sat din Franta despre care nu auzisem pana acum cateva zile. Urma sa ajung in Bordeaux, si, ca de obicei am deschis Google Maps si Lonely Planet. Primul pentru ca imi place mereu sa vad ce e prin zona. Al doilea ca sa vad ce recomanda aceasta cartea a mea de capatai. Si, uitandu-ma peste harta Hexagonului am vazut ca prin apropiere este La Rochelle – un port cochet cunoscut pentru bucataria pe baza de peste si fructe de mare – si Biarritz – un oras pe care l-am pus pe lista dupa ce, intr-un interviu, cineva declara ca este cel mai frumos loc de pe pamant. Si, cum eu sunt o hedonista, caut mereu ce e mai frumos.

Dar, cum amandoua sunau la fel de bine si distanta era relativ aceeasi fata de Bordeaux – doua ore – am facut ce faceau si concurentii de la concursul “Vrei sa fii milionar?”. Am sunat un prieten. Doar ca, la fel ca orice prieten bun, atunci cand ii oferi doua variante o alege pe a treia. Prietenul despre care vorbesc a locuit vreo 20 de ani prin Franta si care a vizitat-o de-a lungul si de-a latul. Si atunci parerea lui trebuie sa recunosc ca a cantarit greu. Plus ca, spre deosebire de ce selectasem eu, recomandarea lui era chiar mai aproape, la mai putin de o ora cu trenul regional.

“De ce nu mergi tu la Arcachon?” Asta mi-a spus, si asa a inceput aceast drum catre paradis.

Arcachon este si el un orasel aflat in coasta paradisului, pentru ca nu despre el vreau sa vorbesc, desi recunosc ca mi-a placut la nebunie. Dar cum ziceam, uneori planetele se aliniaza cum vor ele.

Pana astazi a fost greva in Franta la CFR-ul lor. Dar astazi au decis sa ia pauza. De la greva. Si sa reia munca. Asa ca trenurile au functionat perfect. Odata ajunsa in gara din Arcachon aveam de ales daca o iau agale spre plaja unde ma astepta cu siguranta o cafenea in buza marii sau daca iau autobuzul spre Dune du Pilat, cea mai inalta duna de nisip din Europa, de 110 metri peste nivelul marii. Si care masoara aproape 3 kilometri lungime.

Alesesem duna pentru ca era dimineata si soarele francez inca era molatec, ca dupa o noapte grea. Doar ca autobuzul abia plecase, si mai venea peste 40 de minute, asa ca, am luat-o agale spre plaja. Credeam ca am pornit cu stangul cand de fapt fusese norocul meu ca ratasem autobuzul – pe care l-am luat ulterior. 

Am ajuns la plaja si la capatul unui ponton era o barca de statea sa plece. M-am urcat fara sa ma gandesc prea mult. Fara plan sau idei. Barca avea sa faca turul Golfului Arcachon, cu stationari scurte de poze si cu posibilitatea unui popas la Cap Ferret. Ce e Cap Ferret? Paradisul de va ziceam mai sus. Un sat aflat in varful unei limbi de pamant, unde dimineata – in timpul fluxului – apa trage pana aproape aproape de plaja, ba chiar o si imbratiseaza pe alocuri. Dar la reflux, apa se retrage sfioasa si ce ramane in urma este un peisaj demn de poveste, cu barci esuate pe zeci de metri de plaja stralucitoare. Iar tractoarele abia asteapta refluxul pentru a veni sa stranga captura de stridii si scoici. Unele dintre cele mai bune din sud-vestul Frantei.

 

Despre Cap Ferret nu stiam decat ca e un far, asa ca atunci cand am aflat ca putem ramane aici cateva ore l-am intrebat sfioasa pe skipperul barcii daca am macar unde sa beau o cafea. M-a linistit spunandu-mi ca sunt si cafenele si restaurante aici. Nu mi-a spus ca de fapt Cap Ferret este un sat, care la fel ca celelalte 4-5 localitati din apropiere, este de fapt un refugiu pentru parizienii stresati de agitatia vietii urbane. In aceste sate din zona – vreo 5-6 in total – s-au infiltrat doar doi straini – un ucrainean importator de pantofi si un britanic. Doar ei au reusit sa cumpere case aici, mai exact sa strapunga patura de francezi care vin in vacanta “la tara” sa se delecteze cu linistea locului si cu bunatate de scoici asortate perfect cu un pahar de vin alb de Bordeaux. Ca doar nu degeaba e Bordeaux patria vinului si mai e si la o aruncatura de bat.

Casele sunt mici si cochete, desprinse parca din revistele de decoratiuni. Strazile inguste din Cap Ferret sunt flancate de magazine independente, fara branduri sonore care sa troneze pe sigla de deasupra, de cafenele si de restaurante. 

Ajuns aici, ai senzatia ca ai poposit intr-un loc unde timpul s-a oprit acum cateva zeci de ani. Sau ca esti actor intr-un film frantuzesc, astfel ca in orice moment poti da nas in nas cu Marion Cotillard sau cu Catherine Deneuve. De altfel, actorii si in general persoanele publice din Hexagon evadeaza des aici. Si chiar mi s-a parut ca l-am vazut pe Jean Reno pe un sezlong la plaja. Il ascundeau ochelarii de soare.

In timp ce ma plimbam pe plaja – publica, pentru ca aici toate plajele sunt publice – mi-am amintit de romanul lui Fitzgerald, “This side of Paradise”. Nu mi-a placut cartea deloc, dar mi-a placut tare mult titlul. Si nu cred ca as fi gasit unul care sa se potriveasca mai bine cu Cap Ferret. Un loc unde simti ca nu vrei sa perturbi linistea si frumusetea paradisului.

 

 

About Me

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.

Instagram

%d bloggers like this: