Mi Cubita linda sau cum m-am indragostit de aceeasi insula ca Hemingway

Nu mai stiu cati ani aveam cand am vazut primul reportaj din Cuba la televizor. Eram mica, prin scoala generala sau prin primii ani de liceu. A fost dragoste la prima vedere.

Imi amintesc si acum ca mereu ii ziceam tatei ca ma marit cu conditia sa-mi ofere cadou o vacanta in aceasta insula pe care in memorie o pictasem in toate culorile curcubeului. In realitate cred ca in Cuba gasesti culori pe care curcubeul nici nu le are.

Nu m-am maritat, dar in Cuba am ajuns acum aproape doi ani. Nu a fost cadou, de nunta sau de alta natura. A fost un vis de-al meu devenit realitate. Sa ma pierd pe strazile din Havana, sa simt miros de tutun proaspat in Vinales si sa ma oglindesc in apa cristalina din Cayo Guillermo. Le-am facut pe toate, ba chiar am si “testat” o masina cum doar in Cuba mai gasesti. 

Am ajuns in Havana cu mult dupa ce Hemigway se indragostise de aceasta insula, dar ca sa-i cinstesc memoria am inchinat in cinstea lui cel putin un Daiquiri pe zi. Era bautura favorita a lui Papa – cum era alintat Hemigway. Sau cel putin asa imi place mie sa cred, ca avem ceva in comun. (Din pacate insa, el era alcoolic. Asta nu-l face mai putin un autor de geniu si unul dintre preferatii mei.)

In Cuba poti savura sub soarele torid si o Cuba libre sau un Mojito, doar ca niciuna dintre ele nu e chiar pe sufletul meu. Asa ca m-am multumit cu un Daiquiri racoritor si, din cand in cand, cu un rom sec, dar cu istorie de cateva zeci de ani. 

Nu doar whiskey-ul devine mai bun odata cu trecerea timpului. Doar ca romul a crescut cumva in umbra altor bauturi mai populare, asa ca nu se stiu prea multe despre el. Trebuie sa marturisesc insa ca nu simti ca te arde pe gat cand il bei – cum ma asteptam eu, ci-i simti atingerea matasoasa si ramane cu tine doar gustul de ciocolata neagra. 

Pana sa ajung in Cuba nu bausem niciodata rom sec, ba chiar nici nu-mi trecea prin minte sa incerc. Dar aceasta insula aruncata la doar 500 de kilometri de Miami te face sa vezi lumea cu alti ochi. 

Lumea in care traim masoara castigurile in mii de euro, iar curentul bio este mai in voga ca oricand. In Cuba, un medic, un profesor sau un arhitect castiga acum doi ani 33-35 de dolari. Pe luna – calendaristica. Deci da, pe pamant:) Dar homarul este la ordinea zilei. La fel si sucurile proaspat stoarse din mango sau alte minunatii de pe insula.

Cuba este o insula a contrastelor. Este si un loc unde timpul s-a oprit. Acum cateva zeci de ani. Pe strazi vezi Pontiac-urile, Cadillac-urile si Ford-urile din anii ’50. Si nu sunt doar decor pentru turistii care vor o poza “exotica”. Atunci cand iesi din Havana nu vezi decat masini de genul asta. Asta avem, cu asta defilam, par sa spuna cubanezii. Dar masinile, ca si localnicii insulei, nu-si prea tradeaza varsta. Sunt atat de bine ingrijite si lustruite zi de zi ca arata ca noi la prima vedere. Iar cubanezii, desi sunt dupa toate standardele saraci, sunt mai ferici ca multi dintre cei care alearga dupa o noua marire de salariu. In Cuba se bea rom, se danseaza mult si se rade si mai mult.


Am auzit atatia oameni care ma intrebau daca e periculos sa mergi in Cuba. As spune da, doar sa nu se mai duca prea multi si sa-i strice farmecul. Dar as fi egoista, pentru ca turismul ii ajuta pe localnici. Si da, Cuba se schimba, da nu in ritmul in care ma temeam eu ca o face.
Am ajuns in Cuba cand Fidel Castro inca traia, desi era atat de bolnav ca tot fratele sau Raul Catro era la conducere. M-am grabit sa merg de teama ca reluarea relatiilor cu SUA sa nu schimbe iremediabil ceva. Cand am ajuns acolo am realizat ca 50 de ani de izolare nu pot fi stersi cu buretele intr-o zi. Vorba melodiei, “Rome wasn’t built in a day”.

Da, lucrurile se schimba, si sper sa o faca in continuare. Pentru ca un arhitect castiga 35 de dolari pe luna, suficient cat sa cumpere laptele praf necesar unui copil sugar. Si atat. Cum traieste in rest? Face sucuri proaspete turistilor cu 3 euro bucata. Pentru turistii straini, bineinteles.

Tot in Cuba, un profesor de limbi straine a decis sa isi lase meseria pentru a deveni ghid turistic pe plantatia tatalui sau. Castiga mai bine astfel si reuseste sa-si intretina familia formata dintr-o sotie si doi copii. Turismul este vaca de muls, nu productia de tutun. Pentru ca 90% ajunge in “buzunarele” statului care produce celebrele trabucuri cubaneze. Iar cei 10% ramasi nu pot fi folositi decat pentru consum propriu sau troc. Nu pentru vanzare.

Asta-i Cuba, cu bune si cu rele. Aici, in aceasta insula din Caraibe, am simtit cel mai bine ce vrea sa zica expresia aia cu frumusetea vine din interior. Vine de la oameni si de la natura. Pentru ca arhitectura, desi fermecatoare, a lasat sa se astearna peste ea praful. Dar in Cuba mergi pentru energia locului. Havana e minunata, si este inima Cubei, dar mai e mult de descoperit in afara Capitalei. Varadero, poate cea mai cunoscuta destinatie dupa Havana, este o statiune turistica unde eu nici n-am ajuns. Exista atatea alte insule, plaje si locuri mai putin cunoscute si mai autentice. Cayo Guillermo, Trinidad, Vinales, Playa Giron, Parco National Cienaga de Zapata sau Cienfuegos sunt doar cateva dintre ele. 

In incheiere as vrea sa adaug doar atat. Cuba nu e periculoasa, ba chiar este una dintre cele mai sigure tari pe unde am fost, si am fost in cateva.

Pe scurt, este “Mi Cubita linda” dupa cum o alinta localnicii.

p.s. linda inseamna frumoasa

About Me

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.

Instagram

%d bloggers like this: