Primul meu contact cu Africa cea adevarata: Namibia, Fitzgerald si Paradisul

Namibia (sau Nambia daca ar fi sa pronunt precum Donald Trump) este – pentru cei care nu stiu, printre care cel mai probabil si presedintele SUA – un stat aflat in sud-vestul continentului african, chiar deasupra Africii de Sud. Colonizata de nemti pana prin 1915, tara a intrat apoi sub controlul Africii de Sud pana in 1990. De altfel, numele ei a fost Africa de Sud-Vest pana acum circa 30 de ani. 

Nu este la fel de cunoscuta precum Tanzania sau Africa de Sud, dar anul acesta a ajuns in prim-plan datorita zvonurilor potrivit carora Printul Harry si Meghan Markle si-ar putea petrece aici luna de miere. Cu vestea asta s-a mai linistit si mama un pic. Daca si printul merge, inseamna ca nu e asa grav. 😉 Glumesc… Partial… Si nu, nu m-am intalnit cu printul sau cu Mehgan. Nici nu stiu unde isi petrec de fapt luna de miere. Cert e insa un lucru, pot intelege de ce ar fi ales Namibia.

 

Mi-am dorit multi ani sa ajung aici. Nu stiu exact cati, dar stiu cum a inceput totul. Pentru prietena mea Gabi, Namibia este a doua casa. Si vorbeste cu atata drag de locul asta incat nu ai cum sa nu te cucereasca pe loc. Dar, trebuie sa recunosc, ca oricate filme si scenarii mi-am facut pana sa ajung acolo, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Si slava cerului, ii mai frumos in targ ca acasa.

Namibia e paradisul. Dar nah, e genul meu de paradis, cu desert nesfarsit, cu animale salbatice in mediul lor, cu copii zambitori. Pentru cei care-si imagineaza paradisul ca fiind un loc cu plaje paradisiace si ape turcoaz, cu cocktailuri si fructe exotice, ei bine, Namibia nu e chiar asa. Da, are iesire la mare, doar ca de fapt e Oceanul Atlantic, iar marea e albastra, nu turcoaz. Iar iarna, din cauza diferentelor mari de temperatura dintre zi si noapte este posibil sa fie ceata. Multa. Si nici vreme de plaja nu prea e iarna. Vara nu stiu, ca nu am fost.


Ah, si inca ceva… din mai pana in septembrie in Namibia e iarna. Fix pe dos fata de noi si toate celelalte state din emisfera nordica. Iar iarna in Africa e… ei bine, e frig. Dar doar noaptea. Cand temperatura scade spre 0 grade si uneori chiar si sub. Iar ziua, ziua urca spre 25 de grade. Diferenta de temperatura dintre zi si noapte se mentine si vara, doar ca porneste de la 15 grade dupa caderea intunericului si urca la peste 40 de grade cand soarele e sus pe cer.

Dar sa ma intorc la paradis. Mi-am amintit de cartea lui Fitzgerald – This side of Paradise. Nu mi-a placut deloc, desi pe Fitzgerald l-am citit cu placere. Desi aceasta carte mi s-a parut incredibil de plictisitoare, titlul mi se pare foarte bun, si i se potriveste la perfectie Namibiei. Acest stat este dominat de desert, iar desertul Namibian este cel mai vechi din lume. Tot aici si-au gasit casa si cele mai inalte dune din lume, ce urca la peste 300 de metri. Big Daddy poarta numele cea despre care se crede ca ar fi cea mai inalta. Pentru a nu fi cu suparare, exista si Big Mamma. Eu am urcat pe Dune 45, un nume cel putin neinspirat, dat de faptul ca se gaseste la kilometrul 45 intre intrarea in parcul national si Sossusvlei, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din tara.

Dune 45 este impunatoare, dar mult mai usor de “escaladat”. De sus insa, privelistea este spectaculoasa. Curajosii incearca – si multi reusesc – sa cucereasca si alte dune mai inalte. Eu imi stiu limitele. Asa ca m-am oprit o vreme aici. Apoi am pornit spre Sossusvlei si Deadvlei, un camp de sare inconjurat de dune rosiatice si presarat cu acacia, copaci seculari de 500-600 de ani. Doar ca morti. Ce se vede sunt doar scheletele acelor copaci, doar amintirea lor. Dar sunt extrem de fotogenici, mai ceva ca Naomi Campbell.

As mai aminti ca tot in acelasi paradis numit Namibia se gaseste si Fish River Canyon, despre care se crede ca ar fi al doilea cel mai mare canion din lume dupa Grand Canyon, dar dovezi nu exista. Eu i-am crezut pe cuvant pe localnici. Nu stiu cum e canionul american, dar cel namibian e frumos tare, mai ales cand se duce soarele la culcare si iei cina in buza lui. Si nu orice fel de cina, ci una pe baza de vin si branzeturi. Uh-la-la!

Am vorbit – de fapt am scris – atat si mi se pare ca nu am spus de fapt nimic. Nu am reusit sa surprind nici pe departe cat de frumoasa e tara asta. Dar ca orice loc, farmecul ii e dat si de oameni. Si as vrea sa spun ca aici, ca niciodata, mi s-au lipit de suflet copiii. Nu am inteles din prima de ce, dar apoi am realizat. E pentru ca stiu sa se bucure de un zambet. Zambesc des si sincer. Si vor sa se joace. Nu vor nici bomboane, nici bani. 

Iar tabloul intitulat Africa nu ar fi complet fara animale salbatice, iar Namibia are parcul national Etosha, ce masoara “doar” 22.000 de kilometri patrati. Prin comparatie, Romania are o suprafata totala de 238.000 de kilometri patrati. 

Primul meu safari a fost … magic. Da, da, asta e cuvantul. Sa vezi leopardul la o aruncatura de bat – a se citi 30 cm -, elefantul alaturi de intreaga famile, girafa care-si vede aroganta de drum si leul care savureaza un pui de zebra – suna mai macabru decat e, e legea naturii pana la urma. Asta inseamna paradisul.

 

In incheiere as vrea sa spun doar ca, odata ce ajungi intr-un parc national vei vrea sa participi ca spectator la o vanatoare. Iar doar privind lupta intre doua animale salbatice ajungi sa simti emotia unei vanatori adevarate. Pentru ca, in opinia mea, alt tip de vanatoare nu exista. Omul nu mai are nevoie sa vaneze ca sa traiasca, si daca nu are nevoie, alta scuza sa o faca nu are.

In Etosha am vazut patru dintre cei cinci mari – leul, rinocerul, leopardul si elefantul. Am ratat bizonul african, si ma bucur. Am un motiv in plus sa ma intorc la anul 🙂

P.S. Numele de Big Five sau cei cinci mari nu vine de la faptul ca ar fi cele mai “corpolente” animale, ci cele mai vanate pentru colti, coarne sau blana. 

P.P.S. Am sa revin si cu un articol ceva mai practic pentru ca m-am lasat dusa de val si n-am spus de fapt nimic:)

About Me

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.

Instagram

%d bloggers like this: