Zece de zece: Cele mai faine experiente ale lui 2018 de la primul safari, la saltul cu parasuta, aterizarea pe apa si bucuria copilariei de la Disneyland

“It’s been a wonderful year.” Cam asa as sumariza eu 2018 pana acum. Am calatorit mai mult ca oricand. Am vazut locuri pe care mi le doream de multi ani. Am experimentat senzatii pe care oricat as vrea nu cred ca le pot pune in cuvinte. Sau daca le pun, cuvintele clar nu vor putea transmite nici pe departe emotia momentului de atunci. Si inca nu s-a terminat. Anul, nu emotia. Desi recunosc ca pe alocuri, cand ma gandesc iar la saltul cu parasuta mi se pune un nod in stomac. Parca inca nu-mi vine sa cred.

Nu stiu de ce acum am simtit nevoia sa adun pe hartie cele mai faine 10 experiente ale lui 2018. Poate pentru ca tocmai m-am intors din vacanta. Sau poate pentru ca deja ma gandesc la urmatoarea?! Nu, ca sa fiu sincera, cred ca e pentru ca astazi, absolut intamplator, am descoperit un cuvant nou – “Travsessed”. Tind sa cred ca e un cuvant inventat de cei ca mine care au avut nevoie de un termen care sa-i defineasca. Ce inseamna travsessed? “Obsedat de calatorii. Cand vorbesti si te gandesti doar la calatorii – trecute sau viitoare.” Ei cam asta sunt eu. Si, facandu-mi eu un scurt inventar in minte am gasit urmatoarele.

* Inainte sa incep vreau doar sa spun clar ca experientele sunt ordonate cronologic, pentru ca ierarhic ar fi fost greu, daca nu imposibil.

  1. Cum m-am luat “la tranta” cu inaltimile in Georgia
    Un amic imi scria in iarna ca i-a placut peisajul dintr-o poza pe care a vazut-o postata de mine din Kazbegi (un parc national din muntii Caucaz). Ii multumesc si ii spun ca Georgia are mult mai multe de oferit. Replica lui a fost ca a vizitat Atlanta (capitala statului american Georgia), dar nu-si aminteste muntii. Acelasi nume, alta lume insa.
    Georgia este o tara superba, cu o bucatarie incredibila. Nu degeaba prietenii m-au botezat printesa Khachapuri – dupa numele placintei cu branza de aici. Iar vinurile, vinurile georgiene nu mai au nevoie de nicio prezentare. Daca nu le stiti, nu va zic nimic despre ele, doar sa le degustati.
    Si, ca sa completez experienta georgiana (sau ca sa o incununez), amintesc de muntii Caucaz, unde mi-am invins (partial sau temporar) frica de inaltime. Am urcat la 3.000 de metri (cu telescaunul si telecabina) si am avut, pentru o scurta perioada de timp, lumea la picioare. Ar mai fi multe de spus despre Georgia, dar am vrut sa mentionez primul lucru care vine in minte din aceasta experienta, si primul au fost intaltimile. Cu care m-am luat la tranta si am castigat! (Alexandra, multumesc pentru sustinere – fizica si psihica. Level Tour, multumesc pentru experienta.).
  2. Pe drumul matasii in Uzbekistan
    Uzbekistan e o tara pe care putini si-ar pune-o pe lista imediata de vacanta, desi multi ar trebui sa o faca (Am scris deja despre asta aici). Nu e periculoasa, asa cum se crede (spun asta ca urmare a intrebarilor pe care le-am primit). Este o tara cu o istorie fabuloasa si cu o arhitectura cel putin la fel de impresionanta.
    Nu ai cum sa ajungi in Samarkand si sa nu te indragostesti. Eu de fapt am ajuns in Uzbekistan dupa ce am gasit o poza pe internet cu acest oras si m-am indragostit. Samarkand – in traducere orasul bogat sau splendid – are 2.750 de ani vechime.
    Iar dincolo de Samarkand, ai Bukhara si Khiva, alte bijuterii arhitecturale, desi diferite de “perla coroanei”.
  3. Sa poti fi copil la orice vasta e o binecuvantare. Iar la Disneyland Paris copilaria e o stare de spirit
    Nu cred ca exista copil care sa nu isi doreasca sa ajunga la Disneyland, sa se pozeze cu Mickey si Minnie, sa se simta super-erou pentru cateva zile. Ceea ce e surprinzator este ca adultii care trec pragul parcului de distractii devin ei insusi copii. Si asa iti dai seama ca la Disneyland, copilaria e o stare de spirit. Cand am intrat pe portile parcului de distractii m-am dus direct la castel pentru o poza. Apoi am vrut sa incerc toate atractiile, de la Hotelul Groazei care-i sperie pe unii copii si pe unii adulti deopotriva, la cele “domoale” unde esti inconjurat de muzica vesela si imagini de poveste. Iar spectacolul de artificii de la finalul serii este demn el insusi de o poveste. Cum ce poveste, Disney:)
  1. Vinul frantuzesc are alt gust la el acasa in Bordeaux
    Unul dintre citatele mele favorite suna cam asa in traducere “Anii, iubirile si paharele de vin nu se numara niciodata”. Despre ani si iubiri nu am de gand sa vorbesc, nu aici cel putin. Iar daca zici vin, invariabil primul cuvant care iti vine in minte este Franta. Cei mai indrazneti ar spune poate Bordeaux. Dar Bordeaux este mai mult decat un oras al vinului si atat. Este o bijuterie arhitecturala, este un oras viu care freamata non-stop, este un oras verde (in sezon). Dar, fara indoiala este si despre vin. Si pentru ca experienta sa fie completa, am adaugat o excursie in satucul Saint Emilion (aflat la doar o ora de Bordeaux), locul unde vinul este la el acasa, printre castele vechi de sute de ani si podgorii intinse cat vezi cu ochii.
  1. Unde se avanta vulturii? In Grecia, la Meteora
    Sunt vacante pe care le planifici cu ani inainte si anticipezi fiecare experienta. Si mai sunt acelea care te iau prin surprindere complet. Si nu pentru ca nu stiai ca locurile respective exista, ci pentru ca nu te asteptai sa iti placa. Nu atat de tare cel putin. Cam asa am fost eu cu Meteora cu ale ei biserici sapate in stanca. Am tot amanat sa ajung pentru ca erau aproape, la indemana, le puteam vedea oricand. Iar cand am ajuns acolo si am ramas muta de uimire la modul in care maiestria naturii se imbina cu iscusinta omului. Si m-am intrebat, oare ce a fost in capul meu sa astept atat? Ei bine, nu faceti ca mine, nu asteptati! 
  1. Cand te arunci cu capul in spate? Saltul cu parasuta pe pamant namibian
    Expresia este a te arunca cu capul inainte, stiu. Dar cand sari cu parasuta trebuie sa tii capul pe spate. Mi-e greu sa pun in cuvinte experienta acestui salt, stiu doar ca la final, cu picioarele tremurande, m-am indreptat catre Mihai si aveam zambetul pana la urechi. Si am spus ca as mai face-o. (Si inca imi mentin afirmatia.) Desi initial nu am vrut sa o fac nici prima data. Nu stiu ce m-a convins, pentru ca nu au fost incurajarile prietenilor si nici cele ale doamnei de la ghiseul de rezervari. Ma uitam pe un televizor imens unde rula un filmulet cu un pusti de vreo 16-17 ani care isi dadea capul pe spate si se arunca in gol alaturi de instructor. Iar apoi a aparut pe ecran cum zambea larg in timp ce cadea liber de la cateva mii de metri. Asta m-a convins, zambetul ala pe care l-am avut si eu cand eram la cateva mii de metri deasupra locului unde desertul namibian se imbratiseaza cu oceanul. Este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase locuri din lume sa sari cu parasuta, pe langa Hawaii si Noua Zeelanda. Dar dincolo de loc, ce mi-a placut maxim a fost instructorul care inainte sa ne aruncam mi-a soptit “Remember, this is not the day you die!” Si l-am crezut!
  2. Primul contact cu Africa cea adevarata in Namibia
    Aceeasi Namibia cea minunata a fost gazda primului meu safari. Am ajuns in acest stat din sudul Africii in ziua cand implineam 31 de ani si imi amintesc ca o serie de amici pe care i-am cunoscut acolo m-au intrebat ce-mi doresc? Le-am spus ca imi doresc sa vad girafe, niste animale elegante si arogante care isi cunosc foarte bine statutul in savana. Ei bine, cand am intrat in Etosha National Park, primul animal pe care l-am vazut a fost o girafa, doar ca era moarta si mancata partial de ceilalti locuitori ai parcului.
    Ne-a spus atunci Bombastik (soferul care ne initia in tainele safari-ului) ca cel mai probabil a murit de boala, si apoi a fost devorata. E un animal prea mare ca sa fie omorat usor. Am vazut apoi alte girafe (vii), am vazut elefanti, zebre (multe), struti, un leopard si o serie de lei (dintre care unii abia ce prinsesera un pui de zebra). E ca atunci cand te uiti pe National Geographic sau pe Animal Planet la un documentar. Doar ca totul se intampla live si traiesti fiecare detaliu la intensitate maxima.
    Mai ales vanatoarea, care desi este sangeroasa, este o lege a naturii. Am urmarit cu infrigurare cum un leopard vana o springbok – o antilopă de dimensiuni medii. (Si nu a prins-o!) M-am bucurat pe jumatate, dar pe de alta parte voiam ca aceasta fiara superba sa isi demonstreze maiestria. In lumea animalelor, singura lupta care nu are ce cauta este cea unde omul implicat. (Mai multe despre experienta Africa aici.)
  3. Kievul e cel mai frumos oras dintre cele la care nu te-ai astepta
    Sunt orase care au fost cantate, pictate si elogiate in versuri. Sunt orase care nu mai au nevoie de nicio prezentare si care cuceresc si cele mai exigente priviri. Si apoi, mai sunt si acele urbe despre care nu se aud prea multe, dar care sunt demne de a sta pe acelasi piedestal. Iar un astfel de exemplu este Kiev-ul, capitala Ucrainei. Un oras pe care unii l-au supranumit Ierusalimul ortodoxiei, datorita salbei de biserici cu cupole care mai de care mai stralucitoare. Ce e surprinzator este ca auriul nu pare kitschos in aceasta combinatie, ba pare chiar din peisaj.
  4. Viennacontemporary a fost primul meu targ de arta contemporana
    Nu ma declar un cunoscator al artei, mai ales contemporana. Nici iubitor nu as zice ca sunt. Poate doar un curios. Si acesta este meritul ei. Al artei zic, care a reusit sa trezeasca in mine ceva. Eu cred ca pana la urma despre asta e vorba in arta, despre capacitatea unei lucrari de a-ti transmite ceva. O emotie, fie ea pozitiva sau nu. Anul acesta am participat pentru prima data la viennacontemporary, unul dintre cele mai importante targuri de arta contemporana din Europa, iar la plecare, desi nu aveam nici opera in bagaj, m-am simtit mai bogata. Spiritual.
  5. Maldive – despre aterizarea pe apa, si nu din greseala
    Pentru fiecare dintre noi, definitia Paradisului e alta. Si totusi, sunt putini cei care ar putea sa afirme ca Maldive nu se apropie de acest ideal. Si se apropie destul de mult. Mie personal doua lucruri mi-au placut tare in acest loc binecuvantat de zei. Primul ar fi imaginea de sus, de la bordul unui hidroavion (seaplane), de unde ai senzatia ca lumea ti se asterne la picioare. Iar cine a inventat sintagma “Blue is the warmest color” sigur a trecut pe aici. Zeci si zeci de tonuri de albastru, de la bleu ciel la turcoaz si albastru regal.
    M-am entuziasmat atat de tare incat am uitat sa mentionez si cel de-al doilea lucru care m-a marcat. Este vorba de ce se intampla sub apa. Da, stiu ca cei mai multi vor fi socati ca nu am spus nimic despre apa cristalina si despre ce inseamna sa te lasi purtat de valurile caldute si domoale. Dar apa similara am mai vazut. O lume subacvatica atat de bogata insa, nu. Poti inota cu pisici de mare, cu rechini, cu vulturi de mare, poti vedea bancuri de mii de pesti colorati in toate tonurile curcubeului. Poti pluti deasupra coralilor multicolori. Si totul la cativa metri de tarm. Si poti, cu mana pe inima, sa zici ca ai ajuns in Paradis.

About Me

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.

Instagram

%d bloggers like this: